Mă numesc Alexandru Pinţa, am 25 de ani şi sunt farmacist, absolvent al Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" Timişoara, promoţia 2011. În 2012, obţin titlul de Master, în domeniul Sănătate, programul de studii/specializarea Formularea şi evaluarea produsului dermato-cosmetic.
Blogul Farmacistul.eu funcţionează din 2010 şi oferă informaţii din domeniul farmaceutic şi medical destinate atât publicului larg, cât şi specialiştilor din domeniul sănătăţii. Citeşte mai mult!
Săptămânal vin în farmacie mame care doresc îmbunătăţirea imunităţii copiilor lor cu ajutorul suplimentelor pe bază de echinacea. Nu critic această atitudine, dar se pare că suplimentele cu echinacea pot face mai mult rău decât bine copiilor sub 12 ani.
Echinacea este adesea folosită în diferite suplimente naturiste cu scopul de a îmbunătăţi imunitatea, de a preveni răceala şi gripa şi de a scurta recuperarea după o răceală sau gripă.
Preparatele cu echinacea, administrate copiilor sub 12 ani pot declanşa o serie de reacţii alergice, cum ar fi: erupţii cutanate, urticarie, dificultăţi de respiraţie sau chiar şoc anafllactic, ce poate fi fatal.
Desigur, asta nu înseamnă că toţi copiii vor dezvolta astfel de reacţii alergice, dar în urma cercetărilor s-a concluzionat faptul că echinacea are potenţial alergic mai pronunţat la copiii sub 12 ani, în comparaţie cu cei peste această vârstă.
În ceea ce priveşte suplimentele cu echinacea, nu uitaţi că există studii contradictorii în ceea ce priveşte eficacitatea acestora! De exemplu, un studiu publicat în NEJM nu a putut evidenţia efecte clinice semnificative asupra infecţiilor respiratorii, în timp ce într-un alt studiu, s-a demonstrat că echinacea reduce cu 58% probabilitatea de a dezvolta o răceală şi scade durata bolii cu 1.4 zile.
Cu toţii am auzit de regula celor 5 secunde, care spune că alimentele ce sunt scăpate pe jos nu se contaminează cu bacterii dacă sunt ridicate în mai puţin de 5 secunde.
Am înţeles că această "regulă" se învaţă la şcoală, în clasele primare. De fapt, mai bine spus, este promovată de dascălii de biologie. Repet! E doar un zvon!
Ca să lămuresc această problemă, m-am documentat puţin din surse credibile şi am ajuns la următoarea concluzie.
Regula celor 5 secunde este un mit
Un aliment odată scăpat pe jos se contaminează imediat! Este adevărat că infestarea alimentului depinde de tipul de aliment (o bucată de unt se va contamina mult mai repede decât un chips în acelaşi interval de timp), de suprafaţa pe care cade şi de timpul petrecut pe acea suprafaţă.
În mod normal, pentru apariţia unei infecţii, organismul trebuie să fie inoculat cu peste 10.000 bacterii, dar acest lucru nu este bătut în cuie. Sunt bacterii care în număr mult mai mic pot provoca infecţii grave.
Există teorii conform cărora expunerea la astfel de alimente este sănătoasă pentru organism, contribuind, în perioadele cheie a copilăriei, la dezvoltarea sistemului imunitar. Cei care susţin astfel de teorii au ca punct de reper prevalenţa crescută a unor boli (alergii, boli autoimune) la persoanele din ţările dezvoltate, ce pare a fi legată de o igienă excesivă ce nu permite contactul cu antigenii străini care ar trebui să fie responsabili de dezvoltarea sistemului imunitar, în comparaţie cu persoanele din tările mai puţin dezvoltate, care au o igienă mai precară, însă boli mai puţine.
În realitate, această expunere necesară dezvoltării sistemului imunitar se referă la consumul obişnuit a alimentelor şi nu la consumul de alimente contaminate cu bună ştiinţă.
Având în vedere cele expuse, consider că ar trebui ca "regula celor 5 secunde" să se numească "regula celor 0 secunde". Altfel spus, nu trebuie să consumăm nimic odată ce a căzut jos, deoarece riscăm să ne contaminăm cu diferiţi agenţi patogeni!
Ca pasionat de fotografie am avut mereu o curiozitate, şi anume voiam să ştiu câţi megapixeli are ochiul uman? Ştiţi că pasionaţii de fotografie sunt interesaţi într-o măsură destul de mare de megapixelii unui aparat foto, deşi acest lucru nu este primordial pentru a face fotografii reuşite. Asta ca o paranteză! :)
După cum bine ştiţi, aparatele de fotografiat sunt comparate deseori cu ochiul uman, deoarece ambele sunt capabile să înregistreze imagini, care sunt prelucrate de procesor, în cazul aparatului foto, şi de către creier, în cazul ochiului, iar construcţia şi principiul lor de funcţionare sunt aproximativ identice.
Anatomia ochiului uman şi formarea imaginii
Lumina pătrunde prin cornee, traversează cristalinul (acesta are rol de lentilă biconvexă), după care imaginea este proiectată pe retină de unde, mai departe, este prelucrată de creier. În spatele corneei se găseşte irisul, care în mijloc este perforat de un orificiu de culoare neagră, denumit pupilă. Pentru ca ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este foarte puternică, pupila se contractă (se micşorează), iar când este întuneric, pupila se măreşte pentru a permite intrarea unei cantităţi mai mari de lumină.
Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracţie depinde în mod direct de distanţa la care se află obiectul văzut. Un obiect situat la o distanţă mai mare necesită mai puţină refracţie decât unul situat la o distanţă mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracţie are loc în cornee, restul refracţiei necesare având loc în cristalin.
Construcţia aparatului de fotografiat şi formarea imaginii
Din punct de vedere al construcţiei şi al principiului de funcţionare, aparatul de fotografiat se aseamănă cu ochiul uman.
Lumina pătrunde prin obiectiv (cornee), traversează sistemul de lentile al acestuia (cristalin), după care imaginea este proiectată pe senzor (retină), de unde este prelucrată de către procesorul aparatului ("creierul aparatului").
Pe post de iris, aparatul de fotografiat are diafragma. Cu ajutorul acesteia se reglează cantitatea de lumină ce ajunge pe senzor. Astfel, dacă se fotografiază în lumină foarte puternică, aceasta se închide, iar dacă se fotografiază în spaţii cu lumină redusă aceasta se deschide.
Ce sunt megapixelii?
O imagine este alcătuită din pixeli. Un pixel reprezintă cel mai mic element al unei imagini. Cu cât aceştia sunt mai mulţi, cu atât imaginea are o calitate (claritate) mai ridicată.
Calitatea unui aparat de fotografiat este măsurată în milioane de pixeli (megapixeli = MP). Un număr mare de megapixeli duce la o rezoluţie (calitate) mai bună a imaginii.
De exemplu: un aparat de 12MP = 12.000.000 pixeli va produce o imagine mai detaliată decât un aparat de 3 MP = 3.000.000 pixeli.
După cum spuneam mai sus, numărul megapixelilor nu este primordial în realizarea unei fotografii de calitate, deoarece calitatea imaginilor depinde de mai mulţi factori printre care, cel mai important, este dimensiunea senzorului de captare a imaginii (retinei). Cu cât acesta este mai mare cu atât vor încăpea mai mulţi pixeli, iar rezultatul va fi o imagine mult mai bună din punct de vedere calitativ.
Desigur, niciun senzor nu se poate compara cu retina ochiului uman şi niciun procesor cu creierul uman!
Şi totuşi, câţi megapixeli are ochiul uman?
Având în vedere că retina umană are aproximativ 125 milioane celule fotoreceptoare ( 5 milioane conuri şi 120 milioane bastonaşe), cei de la Clarkvision.com au calculat că ochiul uman vede cu 576 MP (la o deschidere a câmpului vizual de 120 grade).
Într-un documentar, cei de la Brainiac spun că ochiul uman vede cu 254 MP (în video-ul de mai jos, începând cu minutul 1:15).
Aşadar, oricum ar fi, ochiul uman poate fi considerat cel mai performant "aparat de captat imagini". Cei de la dpreview.com au făcut chiar şi o "fişă tehnică" a ochiului.
Atunci când mergem la plajă şi folosim produse de fotoprotecţie este important să ştim cât timp putem sta la soare fără să suferim arsuri ale pielii. Pentru a putea determina timpul de expunere la soare este important să cunoaştem factorul de protecţie solară al produsului utilizat. Desigur, acest calcul al timpului de expunere este aproximativ şi depinde de câţiva factori.
În primul rând, să definim pe scurt ce este factorul de protecţie solară (SPF). Factorul de protecţie solară reprezintă intervalul de timp în care ne putem expune la soare fără a ne înroşi. Aşadar, timpul de expunere la soare este direct proporţional cu SPF.
Formula de calcul în acest caz poate fi enunţată astfel:
t x SPF X = tX minute,
unde: t - timpul în care pielea se înroşeşte fără fotoprotecţie, X - numărul factorului de protecţie
De exemplu: dacă fără fotoprotecţie pielea se înroşeşte în 30 de minute, cu un produs cu SPF 10 pielea se va înroşi după 30 x 10 = 300 minute.
Acest calcul este unul relativ, deoarece în realitate intervine un factor destul de important, şi anume cantitatea de produs folosit/cm², care modifică timpul de expunere. S-a constatat că pentru o protecţie optimă este recomandat să se utilizeze 2 mg/cm² de produs (cremă, spray, emulsie etc.). Însă, majoritatea persoanelor utilizează o cantitate de produs între 0.4 - 1.5 mg/cm², fapt ce se traduce printr-un nivel mai scăzut de protecţie şi printr-un interval mai scăzut de timp în care se pot expune la soare.
În tabelul de mai jos este prezentat SPF-ul efectiv la 1.5 mg/cm² şi 0.5 mg/cm², cât şi timpul de expunere la soare corespunzător.
SPF
SPF efectiv la 1.5 mg/cm²
SPF efectiv la 0.5 mg/cm²
Timpul de expunere
15
7.6
2.0
76 - 20 minute
30
12.8
2.3
128 minute - 23 minute
50
18.8
2.7
188 minute - 27 minute
Aşadar, pentru a vă putea bucura cât mai mult de plajă este important, pe de-o parte, să alegeţi un produs de protecţie solară cu un SPF corespunzător fototipului de piele pe care îl aveţi, iar pe de altă parte, este important să aplicaţi o cantitate suficientă de produs pentru a beneficia la maxim de protecţia oferită de acesta.
