Tratamentul pe termen lung al astmului bronşic la copii, în conformitate cu orientările internaţionale, urmează o abordare progresivă şi după principiul "atât cât este necesar şi cât mai puţin posibil!". Tratamentul astmului bronşic depinde de gradul de control şi nu de severitatea bolii.
În ciuda astmului, activităţile de zi cu zi ale unui copil trebuie să rămâne în mare parte neafectate. Ca urmare, progresia bolii trebuie împiedicată.
Mai nou, severitatea bolii nu reprezintă criteriul după care se alege terapia, ci mai degrabă, intensitatea tratamentului depinde de gradul de control al astmului bronşic. Această afirmaţie este întărită de către doctorii de la spitalul Sf. Maria din Wesel, Germania (Monatsschr Kinderheilkd, vol. 158; Nr. 10). Astfel, trebuie să se facă o distincţie clară între astmul controlat, parţial controlat şi necontrolat.
Scurt chestionar pentru facilitarea diagnosticării
Pentru a aprecia cât mai corect dacă astmul este bine controlat, s-a realizat un scurt chestionar individualizat pentru copiii mai mari de 4 ani. Chestionarul cuprinde 4 întrebări pentru copii şi 3 întrebări pentru părinţi. În urma răspunsurilor se obţine un punctaj, pe baza căruia se apreciază dacă astmul este bine sau insuficient controlat. Chestionarul este în limba germană şi poate fi găsit aici.
Ca o promisiune, vă spun că încerc să traduc chestionarul, astfel încât, să puteţi beneficia de el şi în limba română. Îl veţi putea downloada în cel mai scurt timp de pe farmacistul.eu!
Observaţii şi studii
Fluticazona în monoterapie la copiii cu astm bronşic uşor până la moderat, a redus simptomele de astm, observându-se, totodată, şi o reducere semnificativă a medicaţiei de urgenţă.
Într-un alt studiu, ce a durat peste 7 ani, s-a observat că budesonida a redus hiperreactivitatea bronşică, numărul de spitalizări de urgenţă şi numărul de vizite la medic.
Astfel, corticoterapia poate fi utilă la copiii mici cu bronşită obstructivă şi astm bronşic, controlând adecvat simptomele de astm şi exacerbările. Cu toate astea, creşterea în lungime a fost redusă.
Acest lucru face clar faptul că, în special la vârsta preşcolară, dozele de corticosteroid trebuie reduse la minim.
Dacă corticosteroidul nu reduce suficient simptomele, se pot introduce în schema terapeutică beta-2-simpatomimetice (Formoterol, Salmeterol) sau antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene (Montelukast) ca şi completare a tratamentului de fond. Pentru copiii de vârstă preşcolară acestea se aplică doar în cazuri excepţionale.
Compuşii care vor fi recomandaţi
Nu poate fi evaluat complet ce compus (beta-2-simpatomimetice sau antileucotriene) să fie administrat în asociere cu un corticosteroid. În ceea ce priveşte siguranţa beta-2-SM, o recentă analiză a 69 de studii cu Formoterol, a demonstrat că acest compus nu a modificat în nici-un fel rata mortalităţii.
În studiile cu Salmeterol, s-a evidenţiat, în schimb, o creştere ridicată a mortalităţii, în special la pacienţii care nu au primit corticoterapie în acelaşi timp.
Ca urmare, compuşii beta-2-SM nu pot substitui corticosteroizii, ci pot fi doar administraţi în asociere cu aceştia. Aşadar, componenta antiinflamatorie este întotdeauna recomandată, chiar dacă, după cum s-a dovedit, influenţează într-o oarecare măsură creşterea. Asocierea dintre un corticosteroid şi un beta-2-SM este, de asemenea, recomandată, chiar dacă în acest sens nu există dovezi cum că ar fi mai eficientă decât monoterapia cu corticosteroid.
Avantajul acestei asocieri, este faptul că administrarea se face dimineaţa şi seara utilizând un singur sistem de inhalare, respectând totodată şi recomandarea actuală a FDA (Food and Drug Adminstration) în ceea ce priveşte terapia astmului bronşic. În acest fel, se obţine o creştere a complianţei la tratament din partea pacientului şi un mai bun control al simptomelor.
În ciuda astmului, activităţile de zi cu zi ale unui copil trebuie să rămâne în mare parte neafectate. Ca urmare, progresia bolii trebuie împiedicată.
Mai nou, severitatea bolii nu reprezintă criteriul după care se alege terapia, ci mai degrabă, intensitatea tratamentului depinde de gradul de control al astmului bronşic. Această afirmaţie este întărită de către doctorii de la spitalul Sf. Maria din Wesel, Germania (Monatsschr Kinderheilkd, vol. 158; Nr. 10). Astfel, trebuie să se facă o distincţie clară între astmul controlat, parţial controlat şi necontrolat.
Scurt chestionar pentru facilitarea diagnosticării
Pentru a aprecia cât mai corect dacă astmul este bine controlat, s-a realizat un scurt chestionar individualizat pentru copiii mai mari de 4 ani. Chestionarul cuprinde 4 întrebări pentru copii şi 3 întrebări pentru părinţi. În urma răspunsurilor se obţine un punctaj, pe baza căruia se apreciază dacă astmul este bine sau insuficient controlat. Chestionarul este în limba germană şi poate fi găsit aici.
Ca o promisiune, vă spun că încerc să traduc chestionarul, astfel încât, să puteţi beneficia de el şi în limba română. Îl veţi putea downloada în cel mai scurt timp de pe farmacistul.eu!
Observaţii şi studii
Fluticazona în monoterapie la copiii cu astm bronşic uşor până la moderat, a redus simptomele de astm, observându-se, totodată, şi o reducere semnificativă a medicaţiei de urgenţă.
Într-un alt studiu, ce a durat peste 7 ani, s-a observat că budesonida a redus hiperreactivitatea bronşică, numărul de spitalizări de urgenţă şi numărul de vizite la medic.
Astfel, corticoterapia poate fi utilă la copiii mici cu bronşită obstructivă şi astm bronşic, controlând adecvat simptomele de astm şi exacerbările. Cu toate astea, creşterea în lungime a fost redusă.
Acest lucru face clar faptul că, în special la vârsta preşcolară, dozele de corticosteroid trebuie reduse la minim.
Dacă corticosteroidul nu reduce suficient simptomele, se pot introduce în schema terapeutică beta-2-simpatomimetice (Formoterol, Salmeterol) sau antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene (Montelukast) ca şi completare a tratamentului de fond. Pentru copiii de vârstă preşcolară acestea se aplică doar în cazuri excepţionale.
Compuşii care vor fi recomandaţi
Nu poate fi evaluat complet ce compus (beta-2-simpatomimetice sau antileucotriene) să fie administrat în asociere cu un corticosteroid. În ceea ce priveşte siguranţa beta-2-SM, o recentă analiză a 69 de studii cu Formoterol, a demonstrat că acest compus nu a modificat în nici-un fel rata mortalităţii.
În studiile cu Salmeterol, s-a evidenţiat, în schimb, o creştere ridicată a mortalităţii, în special la pacienţii care nu au primit corticoterapie în acelaşi timp.
Ca urmare, compuşii beta-2-SM nu pot substitui corticosteroizii, ci pot fi doar administraţi în asociere cu aceştia. Aşadar, componenta antiinflamatorie este întotdeauna recomandată, chiar dacă, după cum s-a dovedit, influenţează într-o oarecare măsură creşterea. Asocierea dintre un corticosteroid şi un beta-2-SM este, de asemenea, recomandată, chiar dacă în acest sens nu există dovezi cum că ar fi mai eficientă decât monoterapia cu corticosteroid.
