Contraceptivele orale CILEST vor fi retrase de pe piaţă

Contraceptivul oral CILEST (norgestimat 0.25 mg/etinilestradiol 0.035 mg) va fi retras de pe piaţă în următoarea perioadă ca urmare a problemelor depistate la loturile fabricate începând cu 2011 şi până în prezent.

Problema depistată de producătorul din Belgia se referă la rezultate în afara specificaţiilor la parametrul "timp de dizolvare" pentru una din cele două substanţe active. Acest defect de calitate ar putea conduce la o diminuare a efectului contraceptiv. Totuşi, în comunicatul dat de ANMDM, se specifică faptul că această scădere a efectului contraceptiv este puţin probabilă, deoarece analiza efectuată de companie în perioada 1 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2012 a arătat o scădere a numărului de raportări primite, în ceea ce priveşte lipsa eficacităţii şi apariţia sarcinii.

Deoarece pilulele vor fi retrase de pe piaţă o perioadă de timp, pacientele care au luat CILEST sunt sfătuite să consulte medicul ginecolog, pentru a primi alte pilule sau alte metode de contracepţie.

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Nivelul crescut al calciului în sânge. Hipercalcemia

După cum am promis, astăzi vorbim, pe scurt, despre nivelul crescut al calciului în sânge sau hipercalcemia. Apare:

• în cazul unor pierderi mărite de calciu din organism;
• la o absorbţie mărită de calciu din tractul gastro-instestinal;
• în cazul ingurgitării unei cantităţi prea mari de calciu din hrană sau al folosirii unor preparate ce conţin compuşi ai calciului;
• pe parcursul unei imobilizări prelungite;
• hiperparatiroidism;
• hipertiroidism;
• în formaţiunile neoplazice ce produc hormoni de tip paratiroidian sau substanţe ce stimulează eliberarea de ioni de calciu (hipercalcemie paraneoplazică);
• în metastazele ce cuprind sistemul osos;
• la excreţia urinară precară a calciului, de exemplu în timpul tratamentului cu unele medicamente (de exemplu: diuretice tiazidice);
• la o menţinere prea îndelungată a stazei, pe parcursul prelevării de sânge (aşa numita hipercalcemie aparentă);
• la intoxicarea cu vitamina D₃ sau vitamina A.

Simptome

Dacă hipercalcemia este uşoară se poate ca simptomele să nu apară, dar dacă hipercalcemia este severă s-ar putea să apară următoarele simptome:

• greaţă şi vărsături;
• pierderea apetitului;
• sete excesivă;
• urinări frecvente;
• constipaţie;
• dureri abdominale;
• slăbiciune musculară;
• dureri musculare şi articulare;
• confuzie;
• letargie şi oboseală;

Cantitatea de calciu în exces din sânge nu este neapărat legată de severitatea simptomelor şi semnelor. De exemplu, persoanele în vârstă sunt mai susceptibile dureri musculare şi slăbiciune musculară.

Consecinţe

Organismul depozitează calciu în principal în oase, dar, de asemenea, poate depozita calciu în anumite celule, în special în muşchi şi în sânge. Când se consumă alimente bogate în calciu, cum ar fi laptele, brânza sau legumele cu frunze verzi, corpul reglează cantitatea de calciu prin eliminarea urinară a excesului.

De asemenea, reglarea calciului în organism se realizează prin intermediul a doi hormoni: hormonul paratiroidian şi calcitonină.

Când nivelul calciului în sânge scade, organismul produce mai mult hormon paratiroidian ce eliberează calciul din depozite (oase), iar când nivelul calciului în sânge creşte, organismul scade secreţia de hormon paratiroidian şi o creşte pe cea de calcitonină, ce are ca rol depozitarea calciului în organism.

Astfel, pot apărea depuneri osoase la nivelul articulaţiilor, formarea de pietre la rinichi - poate duce la blocaj renal - şi calculi biliari, osteoporoză (dacă există o afecţiune a glandei paratiroide), tulburări neuro-psihice şi, am citit prin nişte reviste de cardiologie, pot apărea dereglări de ritm cardiac - calciul intervine în mecanismul de contracţie a miocardului.

Teste şi diagnostic

După cum am spus şi mai sus, hipercalcemia se poate manifesta în unele cazuri fără simptome astfel că  pentru a pune un diagnostic este necesară efectuarea unor teste. Testele de sânge pot detecta nivelul de hormon paratiroidian. Dacă acesta este crescut înseamnă că persoana suferă de hiperparatiroidism. În cazul în care nivelul de hormon este scăzut, se recomandă efectuarea câtorva teste pentru detectarea cauzei care a produs hipercalcemia. Aceste teste pot fi:

• raze X;
• CT (computer tomograf);
• RMN;

Aceste teste pot detecta, de exemplu, un cancer pulmonar, cancer de sân sau alte boli maligne, precum boli granulomatoase de plămâni, cum ar fi sarcoidoza.

Tratament 

În cazul unei hipercalcemii severe se recurge la spitalizare pentru a restabili nivelul calciului în sânge şi pentru a proteja oasele şi rinichii. Tratamentul hipercalcemiei severe poate consta în:

• rehidratare intravenoasă;
• administrarea de medicamente diuretice - nu diuretice tiazidice sau tiazidice-like cum ar fi Indapamida - acestea cresc nivelul calciului - de exemplu: furosemid, pentru a mări capacitatea de excreţie a rinichilor;
• administrarea pe cale intravenoasă a bifosfonaţilor - exemplu: pamidronat sau zolendronat - pentru a preveni distrugerea osoasă;
• adminstrarea de calcitonină pentru a reduce eliberarea de calciu;
• adminstrarea de glucocorticoizi (corticosteroizi) pentru a contracara efectele excesului de vitamina D ca urmare a hipercalcemiei;
• hemodializă sau dializă pertioneală pentru a elimina calciul din sânge în cazul în care rinichii sunt deterioraţi şi nu răspund la alte tratamente.

Odată ce calciul revine la valori normale, tratamentul pentru hipercalcemie depinde de cauza de bază.

Hiperparatiroidismul primar

Dacă hipercalcemia este uşoară, de obicei, se recurge la monitorizarea stării oaselor şi a rinichilor. Dacă pierderea osoasă este pronunţată şi pietrele la rinichi sunt mari, medicul poate recomanda intervenţia chirurgicală pentru a elimina glanda paratiroidă. Dacă pacientul nu este un bun candidat pentru operaţie, medicul poate recomanda tratament medicamentos:

• cinacalcet (Sensipar) - s-a demonstrat că scade nivelul de calciu din sânge prin inhibarea producerii de hormon paratiroidian. Poate fi eficace pentru unele persoane cu hiperparatiroidism;
• pentru osteoporoză se recomandă bifosfonaţi - alendronat (Fosamax), risedronat (Actonel) sau ibandronat (Bonviva) - toate acestea pot păstra calciul la nivelul coloanei vertebrale şi şoldului reducând astfel riscul de fracturi.

În caz de cancer

Decizia şi modul de a trata hipercalcemia cauzată de cancer depinde de obiectivele generale de tratare a cancerului care se stabilesc împreună cu medicul.

Stil de viaţă

Pentru a preveni efectele hipercalcemiei, cum ar fi distrugerea osoasă şi a rinichilor, se poate adopta o conduită "pentru acasă" ce cuprinde următoarele indicaţii:

• consumul suficient de lichide (aprox. 2 l apă pe zi). Pe de-o parte se menţine o stare de hidratare corespunzătoare a organismului şi pe de altă parte ajută la prevenirea formării pietrelor la rinichi;
• efectuarea exerciţiilor fizice - ajută la menţinerea densităţii osoase în parametrii normali. Dacă pacientul suferă de cancer este necesar acordul medicului în ceea ce priveşte exerciţiile fizice. Atenţie! Nu se recomandă exerciţiile fizice intense, deoarece pot produce degradări osoase şi musculare.
• NU FUMAŢI! A fost demonstrat faptul că fumatul duce la pierderea de masă osoasă.

Cam atât despre hipercalcemie. În articolul următor vom vorbi despre hipocalcemie. Nu a fost un articol tocmai scurt, după cum spuneam, deoarece pe parcurs am constata că trebuie să fac unele completări. Sper că v-am făcut să înţelegeţi unele lucruri despre rolul calciului în organsim şi ce se întâmplă dacă nivelul lui creşte. Pe curând!

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Lămuriri cu privire la retragerea Fervexului din farmacii

La fel ca şi în cazul produsului Diane-35, presa din România distorsionează adevărul cu privire la retragerea temporară a Fervexului din farmacii, totul din dorinţa de senzaţional. Specific presei şi jurnaliştilor din România! Nimic de comentat, încă!

În loc să prezinte o ştire scurtă şi la obiect, se fac adevărate polologhii, dar nimic concret, cu comunicate, cu surse sigure de informare şamd, cum face o presă ce se vrea a fi quality. Toţi preiau unii de la alţii, în ideea de a avea şi ei ştirea.

Bun. Să lămurim cum stă treaba cu retragerea Fervexului din farmacii. Pe data de 26 aprilie 2013 Agenţia Naţională pentru siguranţă în utilizarea medicamentelor şi produselor de sănătate (ANSM) din Franţa decide împreună cu compania Bristol-Mayers Squibb să retragă de pe piaţa farmaceutică anumite loturi de Fervex pentru Adulţi cu aromă de zmeură. Motivul: laboratoarele Bristol-Mayers Squibb au detectat în timpul testelor de rutină rezultate atipice pentru 4 loturi comercializate, iar până la confirmarea rezultatelor compania a decis ca măsură de precauţie retragerea loturilor de Fervex din farmacii.  Repet, totul se petrece în Franţa. Pentru lămuriri citiţi comunicatul de presă dat de ANSM la acea dată.

Pe 23 mai 2013 compania farmaceutică, tot împreună cu ANSM, decide retragerea produsului Fervex pentru copii cu aromă de zmeură, din aceleaşi motive. Rezultate aberante la teste. Acesta este comunicatul celor de la ANSM de la acea dată.

Deci aţi înţeles?! Bristol-Mayers Squibb decelează la testele de laborator rezultate atipice pentru Fervex adulţi şi Fervex copii cu aromă de zmeură, anunţă ANSM şi de comun acord retrag de pe piaţa farmaceutică aceste produse.

De specificat, şi acest aspect îl menţionează şi ANSM în comunicatul său, e faptul că celelalte sortimente de Fervex nu sunt afectate, ca urmare nu se vor retrage.

Ce se întâmplă în România în tot acest timp? Pe 23 mai se trimite "comunicatul" de mai jos de către un distribuitor de medicamente din România, către anumite farmacii. Nimeni nu spune nimic. Nimeni nu ştie nimic. Agenţia Naţională a Medicamentului doarme în papuci. Nici-un comunicat. Linişte totală.

Totul până ieri (5 iunie 2013), când este dată ştirea la televizor şi prin presa scrisă. Evident că marii jurnalişti pe care ţara îi posedă au distorsionat ştirea cum au ştiut ei mai bine băgând panica printre pacienţi.

Într-un final apare şi domnul dr. Marius Savu preşedintele ANM cu o declaraţie. Cred că a dat-o doar aşa ca să fie. Repet, în continuare ANM nu emite nici-un comunicat în privinţa acestei decizii şi nici Bristol-Mayers Squibb nu spune nimic. La fel şi EMA (Agenţia Europeană a Medicamentului).

Se pare că cei de la Bristol ar fi dat o declaraţie pentru Mediafax, în care explică decizia retragerii de pe piaţă a tuturor sortimentelor de Fervex. Dar nu înţeleg de ce ar face acest lucru în condiţiile în care în Franţa nu au luat această măsură?! De ce în România da, iar în Franţa ba?! Oricum, eu până nu am un comunicat oficial de la Bristol-Mayers Squibb şi ANM cu privire la retragerea tuturor sortimentelor de Fervex din farmacii, tind să cred că e ceva la mijloc.

De exemplu, în Polonia s-a anunţat a doua zi, pe 24 mai, retragerea sortimentelor de Fervex. Nu după 2 săptămâni ca la noi!

Începând de ieri, 5 iunie 2013 şi farmaciile din ţară au renunţat la a mai comercializa produsele Fervex, chiar dacă jurnaliştii spun că nu e aşa. Probabil aţi văzut la ştiri cum jurnaliştii s-au dus prin farmacii şi cereau Fervex, după care au arătat pe la ştiri că "vai, în România un produs toxic încă se comercializează în farmacii!". Nu e chiar aşa!

Ideea care e?! Au dat ştirea, iar după 1 oră s-au dus prin farmacii să ceară Fervex. În condiţiile în care ANM-ul doarme, cum puteau fi informate toate farmaciile cu privire la această decizie. Şi normal că au mai existat farmacii care nu retrăseseră încă produsele de pe raft.

Şi repet, e vorba de sortimentele de Fervex adulţi şi copii cu aromă de zmeură. În România nu se comercializează aceste sortimente!

Referitor la bacteria cu care sunt infestate unele loturi de Fervex, sunt doar speculaţii, nu e nimic oficial. Puţintică răbdare şi aflăm cum stă treaba. Nu are rost să panicăm lumea doar de dragul audienţelor! Oricum, pentru stimabila presă am un articol separat.

Până la noi informaţii, renunţaţi la administrarea Fervexului, dacă cumva îl aveţi prin casă!

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Calciul. Dozele de calciu în fucţie de vârstă. Calciul în ser

Cred că toată lumea a auzit şi cunoaşte câte ceva despre calciu şi rolul acestuia în organism, dar cu toate astea m-am gândit că ar fi util dacă aş aduce câteva completări. Sunt sigur că pentru o parte din cei care citesc blogul aceste informaţii/completări vor fi utile.

Ce este Calciul?

Este un component al oaselor şi dinţilor, mai bine de 99.8% din cantitatea totală se regăseşte în oase, iar restul în lichidul extracelular.

El joacă un rol important în funcţionarea inimii, în activităţile muşchilor, în procesele de coagulare şi în transportul intracelular.

Concentraţia de calciu în sânge depinde de:

• cantitatea de calciu din hrană (vedeţi care sunt cele mai importante surse de calciu din alimente);
• gradul de asimilare a calciului din tractul gastro-intestinal;
• intensitatea eliminării calciului prin urină;
• depozitarea sau mobilizarea calciului în oase.

Dozele de calciu în fucţie de vârstă

Vârsta	Bărbaţi	Femei	Femei însărcinate	Femei care alăptează
0-6 luni*	200 mg/zi	200 mg/zi
7-12 luni*	260 mg/zi	260 mg/zi
1-3 ani	700 mg/zi	700 mg/zil
4-8 ani	1000 mg/zi	1000 mg/zi
9-13 ani	1300 mg/zi	1300 mg/zi
14-18 ani	1300 mg/zi	1300 mg/zi	1300 mg/zi	1300 mg/zi
19-50 ani	1000 mg/zi	1000 mg/zi	1000 mg/zi	1000 mg/zi
51-70 ani	1000 mg/zi	1200 mg/zi
71+ ani	1200 mg/zi	1200 mg/zi

* administrarea adecvată

Calciul în ser

Concentraţia normală a calciului în sânge (calcemia) este de 2.25-2.75 mmol/l, din care aproximativ 50% o constituie aşa numitul calciu ionic. Nivelul normal de calciu ionic este de 1.0-1.3 mmol/l.

La interpretarea rezultatului nivelului calciului în ser trebuie ţinut cont de nivelul proteinelor, în special al albuminelor. Creşterea albuminelor este legată de creşterea calcemiei şi invers, scăderea acestora înseamnă o micşorare a calcemiei.

Data viitoare vorbim de hipercalcemie şi hipocalcemie.

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Cum arată Angelina Jolie după dubla mastectomie?

Nu arată rău deloc! Ba dimpotrivă, parcă arată mai bine ca înainte. Mai jos aveţi primele imagini cu Angelina Jolie după operaţia de extirpare a sânilor:

Ca şi completare la articolul precedent, mai vreau să adaug faptul că femeile ce suferă o astfel de intervenţie au nevoie de proteze mamare şi cosiliere psihologică post-operatorie.

Să fiţi sănătoşi!

foto: WonderWall

Citeşte mai mult...

Consideraţii după 3 ani de blogging

În mai 2010 treceam de la un blog generalist la acest blog din dorinţa de a scrie despre sănătate şi de a informa publicul din România. Prima dată am scris, după cum v-am spus, pe un blog generalist, se întâmpla prin 2009. La acea vreme înţelegeam blogul ca "ceva" unde "trebuie" să scrii cele mai actuale ştiri. Ca urmare, asta făceam, scriam cele mai actuale ştiri care mă interesau. După 1 an de scris, am observat că nu mă prinde ceea ce fac şi oricum ceea ce făceam eu făceau ziarele de ştiri. Am realizat că ceea ce făceam nu e pentru mine, nu atrage public (publicul citea deja informaţiile pe sit-urile de ştiri) şi că ceea ce fac eu e degeaba. Oricum a fost, pentru mine a însemnat o experienţă din care am avut câte ceva de învăţat.

Aşa că, pe 23 mai 2010 am înfiinţat blogul acesta şi porneam la drum cu ideea că în sfârşit voi scrie pe domeniul meu de activitate, adică SĂNĂTATEA. Voiam să-i prezint publicului online ceea ce învăţam eu la facultate şi ceea ce citeam eu pe sit-urile sau în revistele dedicate sănătăţii.

Începutul nu a fost uşor deloc. Practic, făceam aceeaşi greşeală pe care am făcut-o şi cu celălalt blog. Adică, prezentam ştirea aproape 100% cum o citeam eu. Nu aduceam aproape nicio completare, nicio părere, niciun plus. Dar aveam un avantaj! Aveam avantajul că publicul nu prea avea unde citi informaţia respectivă, deci pe undeva aveam exclusivitate. Desigur, nu toată informaţia era în exclusivitate, dar o mare parte era. Şi încet încet am observat că lumea se adună pe blog. Zilnic mai gâştigam câte un cititor fidel, iar vizitatorii erau din ce în ce mai mulţi. Acest lucru m-a impulsionat să continui să scriu, să continui să prezint informaţie medicală de larg interes. Şi asta am făcut!

După 1 an de scris, aveam să descopăr, dacă o pot numi aşa, "cheia succesului" în blogging. Adică, aveam să descopăr ce vor cititorii cu adevărat. Aveam să-mi schimb total părerea despre ce înseamnă blog, a scrie pe blog şi a comunica cu cititorii. Deci, trecuseră 2 ani buni până să-mi dau seama ce şi cum trebuie să fac în blogging.

Primul articol de mare succes avea să fie "Diferenţa între Magne B6 şi Magne B6 Premium". Articolul avea să strângă foarte multe vizualizări la acea vreme. Ţin mine că în primele zile de la postare aveam deja peste 500 de vizualizări, asta în condiţiile în care până atunci media de vizualizări per post era undeva la 50. Chiar şi astăzi, după aproape 2 ani, postul respectiv se află pe locul 2 în topul vizualizărilor.

După ce am scris acel post aveam să înţeleg ce înseamnă să scrii pe blog. Am înţeles că cititorii, pe lângă informaţie, vor opinie, vor comparaţii, vor să ştie de ce X e mai bun decât Y, vor să le confirmi, să le argumentezi, să le dai certitudini şi nu în ultimul rând, vor să comunici cu ei. Începând cu acest articol vizitatorii au fost din ce în cei mai mulţi, iar numărul abonaţilor a început să crească constant, ceea ce nu putea decât să-mi aducă o mare satisfacţie.

Din acel moment, am continuat să ofer pe lângă informaţia medicală şi o opinie, am încercat să comunic cu cititorul, să-l fac să înţeleagă subiectul despre care se scrie şi la final, să-l conving să se întoarcă aici pe blog sau dacă are o problemă să-mi scrie, deoarece cu siguranţă va primi un răspuns care să-l mulţumească.

Ce am câştigat de pe urma blogului/blogging-ului

1. Experienţă

Am învăţat să mă exprim mult mai corect şi mult mai coerent. Am învăţat să sintetizez informaţia citită, astfel reuşind să o prezint mult mai concis şi pe înţelesul tuturor. Am învăţat să comunic prin text cu cititorii.

2. Mai multă informaţie

Da, după 3 ani de blogging în domeniul sănătăţii pot spune că ştiu mult mai mult decât atunci când am terminat facultatea. Practic, blogul/blogging-ul acţionează ca o formă de învăţământ continuu. Pentru a putea formula un text şi a emite o concluzie e nevoie de multă documentare. Nu e ca în blogging-ul de zi cu zi, unde te trezeşti, scrii că pisica a dormit pe acoperiş şi gata. Pentru a formula un text şi a emite o concluzie mie îmi ia cam 1-2 zile. Documentare şi scris.

3. Notorietate

Prin intermediul blogului am început să devin cunoscut în online, dar şi în offline. Numa' mă trezesc la farmacie că vine câte unu' şi-mi spune: "Dumneavoastră sunteţi autorul blogului farmacistul.eu, nu?!". Zâmbesc şi-i răspund că "Da, eu sunt!". Şi atunci începe discuţia interminabilă...

4. Legături cu alte persoane implicate în domeniu

Medici, farmacişti, asistenţi, studenţi şamd. Mă bucur când îmi trimit câte un mesaj în care mă încurajează sau îmi spun unde am greşit.

5. Satisfacţie

Cel şi cel mai mult mă bucură faptul că oamenii îmi cer ajutorul pentru a-i îndruma să-şi rezolve problema medicală. Fie prin comentarii, fie pe email. E extraordinar când ştii că poţi ajuta oamenii... chiar şi cu o simplă informaţie. Zilnic primesc emailuri în care oamenii din toată ţara îmi cer informaţii referitoare la problemele lor medicale. Deşi e greu să răspund la toate mesajele, nu cred că a rămas cineva fără răspuns.

6. Formarea unei comunităţi

Mă bucur să văd că am zilnic peste 300 de vizitatori şi peste 200 de cititori abonaţi la blog. Înseamnă că munca mea nu e în zadar şi îmi dă puterea să continui. Desigur, sunt mulţumit şi de comunitatea de peste 200 de fani de pe Facebook. Sunt 200, dar fac cât alţii 1000. Prefer puţini şi care să mă urmărească, decât 2000 care să fie doar prezenţi cu numele. Din câte văd pe statisticile de monitorizare, aproape toţi cei 200 citesc blogul. Le mulţumesc şi sper ca de acum încolo să fie şi mai activi şi de ce nu, chiar mai mulţi.

7. Pasiunea de a scrie

Prin intermediul acestui blog îmi menţin vie o pasiune mai veche şi anume aceea de a scrie. Pur şi simplu îmi place să scriu.

8. Cunoştinţe html, css şi de design a blogului

Tot ce vedeţi pe acest blog este implementat de mine cu ajutorul codurilor html, css şi altele. Deci, pentru a face acest lucru a trebuit să-mi îmbogăţesc cunoştinţele cu aceste elemente de design web.

9. Ocuparea timpului liber

Deşi în ultima perioadă timpul liber este foarte puţin, atunci când beneficiez de el prefer şi îmi place să scriu câte ceva pe blog sau dacă nu scriu, să mă documentez.

10. Bani

Bănuiesc că toată lumea aşteaptă să vadă câţi bani se câştigă din blogging. Aici o să vă las imaginaţia să zburde spunându-vă că se pot câştiga bani din blog. Câţi? Depinde de fiecare. Nu e ca la serviciu, cu salariu fix.

Dezamăgiri

Mulţi cred că să scrii pe un blog e ceva simplu. Te pui la birou şi începi să scrii. Din păcate au văzut că lucrurile nu stau chiar aşa. În realitate e mult mai greu. Prima dată trebuie să ai ideea, să o formulezi pe înţelesul tuturor, să o structurezi, să o scrii şi nu în ultimul rând, să o publici. Tot acest proces complex necesită timp şi efort depus din partea celui care vrea să întreţină un blog. Mulţi s-au apucat de blogging şi aproape tot atâţia au renunţat la a mai scrie. Desigur, din diferite motive.

Şi asta-i dezamăgirea mea. Oameni, specialişti în domeniul sănătăţii care pot aduce un plus acestei nişe au renunţat la blog sau nu vor să scrie. Motive...?!

La începutul lui 2012 făceam o listă cu bloguri de sănătate ce merită citite. Nici un blog din acelea nu mai e activ. De cele pe care le monitorizam şi le consideram speranţe nici nu mai amintesc.

În altă ordine de idei, cred că mai am de aşteptat până la formarea unei comunităţi online de specialişti în sănătate.

Ce mi-aş dori pe viitor de la blog/comunitate

1. În primul rând, mi-aş dori ca cei care faceţi acum parte din comunitatea formată să rămâneţi în continuare pentru a participa la extinderea ei.
2. Deci, 2 - mi-aş dori ca împreună să extindem comunitatea. Eu voi participa cu scrisul, voi cu cititul şi promovarea pe reţelele sociale: Facebook, Twitter, Google+ etc.
3. Mai multă activitate pe blog şi pe pagina de Facebook. Mi-aş dori să vă exprimaţi mai mult şi mai des opinia, ba chiar aş fi bucuros dacă mi-aţi propune noi subiecte de abordat pe blog.
4. Să-mi fac timp să scriu mai des. Cum am spus mai sus, timpul liber e limitat, iar blogul este pe locul 3, după familie şi serviciu, dar în ciuda acestor factori îmi doresc să fac în aşa fel încât să scriu mai des.
5. Mulţi ani de acum încolo! Sper să vă pot scrie mulţi ani de acum înainte!

Iar vouă vă doresc tradiţionalul...

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Tu ţi-ai face mastectomie pentru a preveni cancerul de sân?

Evident, adresez această întrebare persoanelor de sex feminin, asta după ce am citit articolul publicat de Angelina Jolie în care explică decizia dublei mastectomii pentru a preveni cancerul de sân.

Nu am să dezvolt prea mult subiectul - cancerul de sân - deoarece sunt atât de multe informaţii pe internet încât nu-i văd rostul. Totuşi, în rândurile următoare vreau să vă explic câteva aspecte legate de factorii de risc, pe baza cărora vă puteţi face o idee asupra deciziei luate de Angelina şi, desigur, puteţi da un răspuns la întrebarea din titlu.

În afară de istoricul familial implicat ca factor de risc şi, desigur alţi factori favorinzanţi (şi mai puţin declanşatori - aşa îmi place mie să afirm), în apariţia cancerului de sân sunt implicate şi genele BRCA₁ (breast cancer 1) şi BRCA₂ (breast cancer 2). Aceste gene sunt tumor supresoare fiind responsabile cu creşterea şi apoptoza celulară (*apoptoză celulară = moartea celuleor).

În corpul uman atât BRCA₁ cât şi BRCA₂ prezintă câte 2 alele (forme/secvenţe ADN alternative) situate câte una pe un cromozom - cromozom 17 (BRCA₁) şi cromozom 13 (BRCA₂). Dacă în procesul de replicare ADN una dintre cele 2 copii ale BRCA₁ sau ₂ suferă mutaţie, atunci vorbim de un risc crescut de cancer precoce (< 50 ani) de sân şi ovarian.

Recent am citit într-un articol (publicat mai demult) că chiar dacă numai o alelă suferă mutaţie riscul de cancer este prezent.

Conform Stanford Cancer Institute, mutaţia BRCA₁ este asociată cu un risc de 65% de cancer mamar şi 39% cancer ovarian, iar mutaţia BRCA₂ cu un risc de 45% de cancer mamar şi 11% cancer ovarian.

Acum că am explicat cum stă treaba cu implicarea genelor în cancerul de sân şi cel ovarian, trebuie să ştiţi că Angelina Jolie e purtătoarea mutaţiei genei BRCA₁, având un risc estimat de 87% de cancer de sân şi 50% de cancer ovarian.

Prin teste genetice se pot depista aceste mutaţii, iar în cazul depistării se recomandă fie supravegherea intensivă (autopalpare, ecografie, mamografie, RMN), fie mastectomia profilactică (îndepărtarea chirurgicală a sânilor). Deşi este cea mai utilă formă de prevenţie a cancerului de sân, mastectomia este considerată devastatoare din punct de vedere psihoemoţional.

Şi acum un scurt sondaj: Sănătate!

Citeşte mai mult...

Farmacoterapia în ulcer cu Helicobacter pylori pozitiv

Helicobacter pylori este o bacterie ce infectează stomacul şi intestinul subţire producând ulcer şi cancer gastric. Simptomele unei infecţii cu H. pylori sunt:

• arsuri sau dureri de stomac;
• greaţă, vărsături;
• eructaţii (râgăilei) mai frecvente decât de obicei, balonare şi pierderea în greutate.

Cauze şi factori de risc

Bacteriile H. pylori sunt răspândite prin salivă, fecale sau apă netratată corespunzător. În organsim ajunge prin tractul digestiv instalându-se în stomac unde mediul acid îi este favorabil. Condiţiile precare de viaţă pot duce la răspândirea acestei infecţii. Bacteriile sunt uşor de transmis în zonele aglomerate sau care nu au alimentare cu apă caldă.

Diagnostic

Se efectuează teste din probe de sânge, scaun, biopsii, teste de respiraţie, examinarea colonului şi stomacului prin proceduri endoscopice.

Tratament

Farmacoterapia urmăreşte eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori. Eradicarea H. pylori este considerată absenţa H. pylori la o analiză efectuată la 1 lună de la oprirea tratamentului.

Clearance-ul H. pylori constă în absenţa acestuia la sfârşitul tratamentului. Clearance-ul nu constituie o garanţie pentru eradicare, deoarece H. pylori mai poate persista ascuns în mucus şi faveolele gastrice, unde medicaţia antiinfecţioasă difuzează puţin. În lipsa eradicării, se produce reinfecţia şi recidiva ulcerului. Reinfecţia după eradicare are ca principală cauză transmiterea încrucişată în cadrul familiei. În condiţiile eradicării H. pylori, nu mai este nevoie de tratament profilactic.

Eradicarea sigură a infecţiei cu Helicobacter pylori se obţine asociind medicaţia antiulceroasă inhibitoare a secreţiei gastrice acide cu medicaţia antiinfecţioasă într-o triplă sau quadruplă terapie. Dubla terapie ar trebui evitată deoarece prezintă o rată de eradicare scăzută şi există pericolul instalării rezistenţei microbiene. Dubla terapie este totuşi indicată la bolnavii ce nu tolerează reacţiile adverse.

Scheme farmacoterapice:

Schema de farmacoterapie dublă

- cu rata cea mai ridicată de vindecare a ulcerului şi eradicare a H. pylori (cca. 85%) este următoarea:

Omeprazol 40 mg de 2 ori/zi + Amoxicilină 1 g de 2 ori/zi, timp de 7 zile.

Scheme de farmacoterapie triplă

- cu durată de 7 - 14 zile:
a) Subcitrat de bismut coloidal 480 mg de 4 ori/zi + Tetraciclină 500 mg de 4 ori/zi + Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi (= tripla terapie tradiţională, cu eradicare 80%);

b) Omeprazol 20 mg de 2 ori/zi + Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi + Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi (sau 500 mg de 2 ori/zi);

Omeprazol 20 mg de 2 ori/zi + Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi + Amoxicilină 1 g de 2 ori/zi;

c) Ranitidin bismutat citrat 400 mg de 2 ori/zi + Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi (sau Metronidazol 500 mg de 2 ori/zi) + Tetraciclină 500 mg de 2 ori/zi (sau Amoxicilină 1 g de 2 ori/zi).

Scheme de farmacoterapie quadruplă

- cu durată de 10 - 14 zile:
a) Omeprazol 20 mg de 2 ori/zi + Bismut subcitrat coloidal 240 mg de 2 ori/zi + Amoxicilină 500 mg de 4 ori/zi + Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi (eradicare 85-90%);

Omeprazol 20 mg de 2 ori/zi (14 zile) + Bismut subsalicilat 525 mg de 4 ori/zi + Tetraciclină 500 mg de 4 ori/zi + Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi.

b) Ranitidină 150 mg de 2 ori/zi + Bismut subcitrat coloidal 480 mg de 4 ori/zi + Amoxicilină 500 mg de 4 ori/zi + Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi;

Ranitidină 150 mg de 2 ori/zi (28 zile) + Bismut subsalicilat 525 mg de 4 ori/zi + Tetraciclină 500 mg de 4 ori/zi + Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi.

Omeprazolul are ca alternativă şi alte inhibitoare ale pompei de protoni: pantoprazol, lansoprazol etc.

Farmacotoxicitate

Tripla şi quadrupla farmacoterapie prezintă un pontenţial farmacotoxicologic crescut (frecvenţa reacţiile adverse în terapia triplă este de peste 20%) şi o tolerabilitate redusă.

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Am început cursurile de Homeopatie

În ultima perioadă am fost prins în foarte multe probleme, ca urmare s-a şi văzut în activitatea mea de pe blog. Am lipsit un timp, dar acum am revenit! Până la urmă asta e cel mai important, nu?!

Una din "problemele" cu care am fost prins şi voi avea de lucru în continuare este "Cursul de Homeopatie" pe care tocmai l-am început.

După primul curs pot spune că deja mi s-au deschis noi viziuni asupra acestei ramuri. Tot ce ştiam eu până acum despre homeopatie a trebuit dat la o parte pentru a face loc noilor concepţii. Practic, e evident că trebuie să o iau de la 0. Nu ştiu nimic!

Tot ce pot să vă spun după primul curs este că homeopatia este mult mai mult decât cunoaşte mare masă. Şi când spun marea masă nu mă refer doar la pacienţi, ci şi la medici şi farmacişti. Puţin ştiu ce e cu adevărat homeopatia şi tot atât de puţini o înţeleg cu adevărat. Ce vedem pe internet că scriu diferiţi "circari ai medicinei" e fix 0. De fapt, aceia nu practică nici un fel de medicină, că dacă ar practica ar apleca puţin urechea şi la colegul homeopat. Până la urmă e în joc sănătatea pacientului, nu?! Şi noi vrem ca pacientul să fie cât mai sănătos, să-l tratăm cât mai corect cu putinţă şi fără ai cauza alte suferinţe. Cel puţin aşa sună în teorie!

Sunt cazuri când un remediu homeopat produce un efect benefic. În acest caz ar trebui ca toată lumea să fie interesată de cum a fost tratat acel pacient, dar din păcate nu se întâmplă aşa. Alopaţii când aud că cineva s-a vindecat cu remediu homeopat imediat afirmă "Ah, coincidenţă!". Din punctul meu de vedere e păcat că se întâmplă asta.

Pe de altă parte trebuie să ştiţi - asta am dedus de la curs - că un remediu homeopat nu poate fi luat în studiu precum unul alopat, deoarece medicamentul alopat tratează un efect (mai puţin o cauză), pe când remediul homeopat tratează starea de dezechilibru a organismului. Este evident că atunci când un organism este bolnav există o stare de dezechilibru. Deci, în principiu, în homeopatie se tratează starea de dezechilibru şi nu efectul stării de dezechilibru. Alopatia suprimă efectul stării de dezechilibru, pe când homeopatia ajută organismul să-şi revină, să intre din nou în starea de echilibru. Teorie, nu?!

În studenţie aveam un profesor care privea cu scepticism homeopatia, dar afirma totuşi următorul lucru: "Medicina a ajuns într-o etapă în care poate crea aproape orice, a ajuns chiar să refacă secvenţele din ADN-ul uman cu precizie de 100%... e în regulă... se ştie, dar nu poate crea un singur lucru. Energia. Energia care face ca acel ADN să fie unic. Totuşi, ce face ca acele secvenţe din ADN să se aşeze într-un anume fel? Cum sunt ele coordonate?! Aceasta este marea întrebare... la care medicina încă nu poate răspunde!"

Vedeţi, totuşi există o energie a organismului recunoscută de medici, dar care nu poate fi explicată. Se ştie că există, dar nu este palpabilă.

Homeopatia, se spune, că acţionează la acest nivel energetic restabilind echilibrul organismului ce a fost perturbat la un moment dat. Probabil cu o altă ocazie am să dezvolt mai mult acest subiect, pentru că e interesant şi te face să priveşti lucrurile şi din alte perspective. Până atunci sper să mai acumulez şi eu informaţii pentru a vă putea face să înţelegeţi despre ce vorbesc eu aici.

În încheiere vreau să vă spun că în HOMEOPATIE există dovezi, cu ajutorul ei se pot trata şi cazuri cronice, nu doar boli acute şi nu este are efect în timp, ci şi imediat.

Să fiţi sănătoşi!

PS: Probabil mai multe despre homeopatie o să vă povestească Farmacista. E e marea pasionată de acest domeniu! :D

Citeşte mai mult...

Dilemă: Memoria apei

M-am uitat la documentarul de mai jos de mai multe ori de la apariţia sa. Ultima dată săptămâna trecută. Problema e că am rămas cu o mare dilemă: Apa chiar are memorie? Adică chiar ţine minte ce se întâmplă în jurul ei, iar în funcţie de cele întâmplate în trecutul ei exercită o anumită acţiune asupra mediului în care este prezentă? Eu momentan nu pot să dau o explicaţie pertinentă despre acest fenomen. Poate după ce mai studiez fenomenul. Voi ce ştiţi despre structura apei? Orice link, informaţie sunt binevenite.

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Ce facem când "medicina alternativă" funcţionează?!

Acum vreun an, într-o discuţie cu cineva, spuneam că obsesia cu "medicina bazată pe dovezi" este un loz necâştigător pe termen lung. De ce am spus asta şi de ce afirm acest lucru probabil îl veţi afla într-un articol viitor. De fapt, în viitorul apropiat mi-am propus să vă spun părerea mea despre "medicina bazată pe dovezi" şi care sunt, în opinia mea, "dovezile". Aşa că, rămâneţi pe-aproape!

Zilele trecute, am citit scrierile unui smintit care încondeia din toţi rărunchii aşa-zisa "medicină alternativă". Şi ca orice susţinător al aşa-zisei "medicine moderne" se baza pe "dovezile" existente. Adică, în cazul "medicinei moderne" se baza pe "dovezi", iar în ceea ce priveşte "medicina alternativă" nu avea dovezi care să-i confirme că acele remedii chiar sunt bune, sau nu sunt bune. Iar dacă nu sunt "dovezi" solide (de parcă ar exista dovezi solide!), acel remediu automat intră la categoria "nu e bun", "e periculos", "e şarlatanie" şamd.

Culmea, toţi aceşti susţinători ai "medicinei moderne" vor dovezi, dar nici unul nu spune cum sunt făcute fabricate aceste dovezi. Nu credeţi că ar fi interesant să ni se spună şi nouă ce sunt de fapt dovezile alea?!

Eu, de obicei, privesc orice lucru cu scepticism, nu mă entuziasmez de ultima descoperire în domeniu, deoarece istoria a demonstrat că ultima descoperire nu e şi cea mai bună, ea urmând a fi îmbunătăţită pe parcurs, dar nici nu cred orice mi se spune despre vreun remediu miraculos al vreunui călugăr tibetan ce a trăit acum 2000 de ani.

Aşa şi cu "medicina alternativă", mai bine spus cu homeopatia. Am privit totul, din start, cu un mare scepticism. Nu am luat de bun nimic din ceea ce mi s-a spus. Bun, şi acum întrebarea: "Ce facem când homeopatia dă rezultate?". Începem să credem, să cercetăm, să descoperim, să îmbunătăţim sau începem şi criticăm şi mai cu patos această ramură a medicinei?

Eu, de exemplu, m-am apucat de aprofundat. Am 8 cazuri tratate cu remedii homeopate. Toţi copii! De fapt, e aceeaşi afecţiune (e o stare acută) tratată cu acelaşi remediu homeopat. Nu e mare lucru, e la un nivel minuscul, dar e un pas. Plus că părinţii sunt foarte încântaţi de rezultate!

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

NEXThaler - Tehnica de inhalare + Video

Compoziţie

100 mcg Formoterol + 6 mcg Beclometasonă

Tehnica de inhalare

1. Pregătirea pentru inhalare

• se verifică contorul dispozitivului. O valoare între 1 şi 120 indică faptul că există doze în inhalator.
• se deschide capacul. Când capacul este deschid complet se aude un "click", ceea ce înseamnă că doza este pregătită pentru inhalare. 

2. Expirul (I)

• se face un expir cât mai complet (vedeţi tehnica în video-ul de mai jos).

3. Inhalarea

• inspirul (doar pe gură) trebuie să fie adânc şi puternic. La un moment dat, în timpul inspirului, se aude un "click", ceea ce înseamnă că toată doza de pulbere a fost inhalată.

4. Se ţine respiraţia pentru aproximativ 5 - 10 secunde.

5. Expirul (II)

• expirul se face lent.
• se ţine inhalatorul în poziţie verticală şi se închide capacul.
• se verifică contorul dispozitivului.
• se şterge inhalatorul cu o cârpă uscată. Nu se foloseşte apă sau alte lichide pentru curăţarea dispozitivului!

Denumire comercială: FOSTER^®, NEXThaler^®.

Mai jos aveţi un link către un videoclip în care se explică tehnica de inhalare. E în germană, dar cu puţină atenţie se poate înţelege esenţialul.

Pentru a viziona videoclipul urmaţi link-ul: http://youtu.be/YmPI8PhPiZ0.

Când va apărea în România? Nu ştiu răspunsul la această întrebare.

NEXThaler^®

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

De ce băuturile pentru sportivi nu sunt eficiente în deshidratare?

Discuţia precedentă despre proteinele de transport şi dinamica fluidelor ar trebui să vă ajute să înţelegeţi de ce băuturile pentru sportivi - chiar dacă sunt prezentate ca alternative utile de rehidratare - nu sunt foarte eficiente în tratarea deshidratării.

Marea majoritate a băuturilor de acest fel, pe lângă săruri, conţin o cantitate însemnată de zaharuri care sunt substanţe active osmotic. Adică, atrag apă. Iar atragerea de apă/lichide înseamnă agravarea stării de deshidratare. Sper că aţi înţeles!

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Cum funcţionează sărurile de rehidratare orală?

Deshidratarea poate afecta pe oricine, iar în unele cazuri aceasta poate deveni o urgenţă medicală ce necesită internare în spital. Până în secolul XX nu exista nici o modalitate eficientă de a rehidrata pe cale orală o persoană deshidratată, dar odată cu dezvoltarea de săruri de rehidratare această problemă s-a rezolvat.

Deshidratarea

În termeni simplii, deshidratarea are loc atunci când organismul pierde prea mult lichid. Odată cu lichidul pierdut se pierd şi o serie de săruri din organism, în special sodiu. Cauzele care pot duce la deshidratare sunt multiple, dar cele mai frecvent întâlnite la pacienţii ce vin în farmacie sunt diareea, vărsăturile şi exerciţiile fizice (alergări, mersul la sală etc.).

Deshidratarea uşoară poate provoca ameţeli şi confuzie, pe când o deshidratare severă poate produce letargie, comă sau chiar deces. În cazuri mai puţin severe, rehidratarea la domiciliu cu săruri de rehidratare orală este o opţiune bună.

Sărurile de rehidratare orală

În marea majoritate, sărurile de rehidratare orală se prezintă sub formă de pulbere sau soluţii ce conţin o serie de minerale, glucoză, dextrine şi diferite arome ce au ca scop refacerea echilibrului hidric al organismului.

Absorbţia sărurilor

Principiul din spatele terapiei cu săruri de rehidratare orală este relativ simplu. Atunci când o persoană are diaree, mişcarea fluidelor prin intestine are loc rapid, astfel că sărurile nu mai pot fi absorbite în mod corespunzător.

Pe suprfaţa intestinelor există "cotransportori sodiu-glucoză", o proteină ce absoarbe săruri mult mai bine în prezenţa glucozei. Soluţiile orale de rehidratare oferă combinaţia optimă de săruri (sodiu, în principal), glucoză şi apă, astfel încât absorbţia sărurilor este maximizată.

Osmolaritatea şi dinamica fluidelor

Osmolaritatea este o măsură ce descrie concentraţia de substanţe (săruri, în cazul nostru) dintr-un fluid care sunt capabile să exercite o forţă asupra acelui lichid. Această forţă se numeşte presiune osmotică. Dacă plasăm o soluţie cu osmolaritate ridicată lângă o soluţie cu osmolaritate mică, lichidul va migra de la mic la mare până când osmolaritatea celor două soluţii va fi egală.

Tot ce am încercat să vă explic mai sus se întâmplă şi în organism şi are consecinţe practice pentru fluidele absorbite în sânge. Dacă fluidele din intestin sunt mai osmotic active decât sângele, ele vor atrage lichidul (apa) din el pentru e echilibra osmolaritatea. Acest fenomen va produce deshidratarea organismului.

Sărurile de rehidratare orală prin compoziţia lor determină o osmolaritate echivalentă cu cea a sângelui, astfel încât va face ca lichidele să migreze, în caz de deshidratare, spre acesta, producând rehidratarea organismului.

Concluzie

După cum aţi putut vedea rehidratarea are loc pe 2 căi: 1) prin absorbţia sodiului de către "cotransportorul sodiu-glucoză" în prezenţa glucozei şi 2) prin introducerea apei în circuitul sanguin pe baza osmolarităţii fluidelor.

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...

Febra în sine nu este o indicaţie pentru terapia cu antibiotice

Nu ştiu dacă este cel mai potrivit titlu, dar sper să vă lămuresc în cele ce urmează. Astăzi, pe scurt.

După ultimele studii, se pare că bacteriile rezistente la antibiotice se află în creştere. Este clar că trebuie luate măsuri împotriva utilizării necorespunzătoare a antibioticelor. Spun asta, deoarece m-am plictisit de situaţia în care sunt nevoit să eliberez antibiotice fără vreun motiv bine întemeiat, doar pentru că se practică, se poate şi aşa vrea pacientul. Că deh, pacientul nostru, stăpânul nostru! Această afirmaţie se aplică foarte bine în farmaciile din România. Cum, vrei să refuzi un pacient, vrei să-l pierzi, să nu mai vină pe la farmacie?! Că se ştie, dacă nu-i dai se duce la farmacia de lângă. Iar asta nu e bine, mai ales dacă află "the Big Boss"!

Ce au învăţat pacienţii?

Legea spune că, în unele situaţii (nu le enumăr acum), farmacistul poate elibera antibiotice pentru maxim 3 zile. Cel puţin eu aşa îmi aduc aminte. Dacă greşesc, vă rog să mă corectaţi! Farmacist fiind, înainte să eliberezi antibioticul dorit de "stăpânul nostru", faci o scurtă anamneză. Adică, pui câteva întrebări simple pacientului. Una dintre întrebări este "aţi făcut febră?". Evident, la început pacientul răspundea sincer. În acest caz, nu prea primea antibioticul. Îl primea doar dacă spunea că a făcut febră.

Şi el a speculat asta. Iar acum, primul lucru pe care ţi-l spune când vine la farmacie şi cere antibiotic este că face febră. Deci, clar are nevoie de antibiotic. În acest caz, cum poţi tu, farmacistul, să-l refuzi?! Doar are febră! Vrei să moară? Indiferent că îl doar gâtul sau are diaree, el are febră şi are nevoie de antibiotic.

Febra se tratează cu antipiretice

Nu cu antibiotice! Ci cu antipiretice! Paracetamol, aspirină, ibuprofen şamd. Antibioticele se administrează doar dacă există o infecţie bacteriană, nu virală. Cred că am mai spus asta, dar degeaba. Nu citeşte nimeni!

Evident, febra poate apărea în cazul infecţiei bacteriene, dar acest lucru trebuie confirmat prin teste de laborator. Antibiogramă se numeşte!

De când lucrez în farmacie, doar un pacient a venit cu antibiograma făcută. Deci, nu mai îmi spuneţi că antibiograma nu se poate face. Dacă o persoană a făcut-o, înseamnă că se poate!

Să fiţi sănătoşi!

Citeşte mai mult...